candid Stoica

candid Stoica

miercuri, 11 aprilie 2012

În amintirea iubitei mele

Alte gânduri despre Sara


Când te-am zărit prima oară
Aerul dintre noi s-a rarefiat
Timpul s-a spart
Ora a fost lovită de catalepsie
Și minutele au dispărut
Era ca-n ziua cea dintâi
Când biblicul Adam
pe goala Eva în dar o primise
De la Dumnezeu
Și se fâstâcise.
Se năruise...
Eu aș fi vrut să te infior
Cu cuvinte calde
Și vorbe rebele
Aș fi vrut să-mi scot sângele
și să-l pun în fața ta
ca o salbă de mărgele
Ca o ofrandă
Dar zâmbet-ți îndepărtat
Părea-i plecată-n eter
Și inaccesibilă
Ca o clepsidră
De porțelan
Păreai picată din altă lume
Pustie, ca discul rece al lunii pline
Austeră ca anticul măslin
Și cu surâsul straniu al viitoarelor regine

Dar zâna iubiri mă pândise
Demult mă pândea
De multe ori îi scăpasem din gheare
Acum își înfipse colții
Adânc în măruntaiele mele hohotind
-Te-am prins, nu-mi mai scapi
Am trimis asupra ta simunul
Crivățul și taifunul
Acum nu-mi mai scapi
Acum ești la pământ
Acum iubesti
Acum vei iubi
Altfel vei muri
- Nu-mi e frică de iubire
Nu mie teamă de orbire
De rătăcire și de nălucire
Nu-mi e frică de moarte
Mi-e teamă să nu mă vrea
Mie teamă că nu se va uita
La un paria ca mine
Mi-e teamă că mă va respinge
- Scrie-i atunci
Trei versuri scelerate
Unde să-i dezvălui toate
Ale tale multe păcate
Că ești un slujitor de arte
Și-o dorești cu aviditate
Cu naivitate
Și cu gânduri curate
Și deși ești în etate
Ai căzut în captivitate
Pentru eternitate...
Spune-i că ești
O cadențare de bine și de rău
De repezi farandole
Și-n gesturi porți sfidarea a tot cei Dumnezeu
și-n râs impertinența sonorelor mandole
Spune- i că ești o încrucișare de trompete
ce porți minciuna vechilor regrete...
că ești o armonie de proză și de vers
de idile
si eres
În cap porți al vieți univers
Și-n inimă dorința ultimului neînțeles
Spunei trei magice cuvinte
Trei talismane
Iubire, Speranță și Credință
Și a ta va fi.
Plină de voință
De umilință
Și de căință
Așa am făcut
Ca într-o minune
în aceste trei cuvinte
Am adunat
Toată truda mea de ani
În care nu te-am întâlnit
În care nu te-am iubit
și-n care hai hui am umblat
Ca un destrăbălat.
Și nu ți-am cerut nimic
Dar dacă ai vrea
Aș vrea să-mi dai
O, dacă ai vrea...
Aș vrea ovalul frumuseți
Și calmul privirii tale
Dă-mi tălmăcirea buzelor fierbinți
Și avântul primelor dorinți
Dă-mi simfonia privirilor
Și aurora amăgirilor.
Dă-mi tot ce o femeie poate da
Ce poate oferii
Cu ușurință...

N-ai zis nimic
Doar m-ai ascultat
Ai tăcut
Cât mai intens
Fără ambigu sens
Și cu privirea ușor mi-ai mângîiat
Obraji
Si fruntea-ți albă ți-ai plecat
Pe pieptu-mi însângerat
De dragoste.
Și deodată am simțit cum secundele
Se nășteau una câte una
Alunecând întruna
Spre zarea întunecată
Și atunci luminat
năuc am urlat
- Ori voi muri
Ori a mea vei fi și eu al tău
Până în veacul cel mai nou

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu