Iurie
Darie – un artist polivalent
Cine
nu-l știe pe Iurie Darie? Talentat, frumos, carismatic, inteligent toate aceste
daruri dumnezeiești au făcut din el o personalitate artistică de netăgăduit.
Dar dacă majoritatea ne amintim de Iura fie de pe scena de teatru, fie din
numeroasele filme în care a jucat, puțin știu că el mai avea un talent... acela
de desenator. Actrița Anca Pandrea, cea care i-a fost alături până în ultima
clipă, se ocupă de memoria lui. Astfel că la 14 martie, când Iura ar fi
împlinit 95 de ani, Teatrul de Comedie a vernisat expoziția de grafică și
ilustrație de carte „Lumea mea”. Timp de o lună cei care l-au iubit pe artist pot
păși în universul lumilor lui. Cele peste 100 de desene expuse ne fac să ne
imaginăm lumi posibile.
Lumea care i-a admirat talentul actoricesc, glasul,
zâmbetul a fost prezentă la emoționantul eveniment, pentru că dincolo de
frumusețea desenelor lui, spiritul lui Iura era acolo, în foaierul teatrului,
unde aproape 40 de ani și-a desfășurat activitatea.
Și dacă filmele au rămas o mărturie nemuritoare – mai
ales Alo, ați greșit numărul!, Pe răspunderea mea, S-a furat o bombă,
Răutăciosul adolescent, Muschetarul român –, nenumăratele roluri din piesele
de teatru au rămas în memoria generațiilor mai în vârstă (Umbra, Troilus și
Cresida, Nic-Nic, O noapte furtunoasă, Alcor și Mona, Plicul, Don Juan,
Pețitoarea, Există nervi, Procesul, Colivia nebunelor).
Visa să aibă un atelier unde să deseneze nestingherit,
dar n-a mai apucat să-și împlinească
dorința.
După evenimentele din Decembrie 1989, i-am fost
partener într-unul dintre cele mai îndrăznețe proiecte: crearea unui teatru
particular. Iura, Anca Pandrea, Radu Iftimovici și eu am înființat un teatru
particular: Teatrul Incomod. A fost o nebunie frumoasă de care
îmi voi aminti cu bucurie cât voi mai fi pe acest pământ. Iura a fost un
minunat coleg de scenă și un prieten rar.
Felicitări
Ancăi Pandrea, Iura a fost un minunat coleg de scenă și un prieten rar.
Felicitări Teatrului de Comedie pentru că știu să țină
vie memoria unui artist de talia lui Iurie Darie.
Fie-i
memoria binecuvântata!
17.03
2023
Teatrul
de Comedie
O
aniversare confiscată!
Aseară, 5 ianuarie 2024,
Teatrul de Comedie a împlinit frumoasa vârstă de 63 de ani. Ca de fiecare dată,
își aniversează ziua de naștere. Am fost prezent la mai toate aceste aniversări
și mereu m-am simțit minunat printre colegii mei de breaslă.
Nu credeam că la 33 de ani de
la revoluția din ᾽89 voi asista la un spectacol un iz ceaușist. Peste 25 de
actori ai teatrului erau pe scenă și scandau înflăcărați, ca în vremurile de
tristă amintire ale Împușcatului, numele directorului (care nu mai este):
George Mihăiță! Spun lucrul acesta pentru că George Mihăiță chiar nu mai este
directorul Teatrului de Comedie. Teatrul are un interimar, pe Victor Coman,
fost locotenent în Securitatea dinainte de 1989 (potrivit CNSAS), fost director
la T. Metropolis, fost director la Circ, fost director adjunct la Teatrul de
Comedie... și multe alte funcții pe care „omul zilei” le-a deținut, nu pentru
că ar fi vreo lumină în arta teatrală, ci pentru că a fost securist. Și ca
orice securist care se respectă, trebuia să „poarte” o funcție... Halal se ne
fie! Halal să-ți fie, Mihăiță, dacă ți-ai ales adjunct un securist și nu un om
adevărat de teatru!
Și acum, să vă povestesc cum
s-au sărbătorit cei 63 de ani de la ființarea Teatrului de Comedie. Dar ce spun
al teatrului, că n-a fost așa, așa am crezut eu că o să fie: Sărbătoarea
Teatrului. Ce să vezi, acolo era sărbătoarea lui George Mihăiță și ai celor 20
de ani de directorat. Ce mai încolo și încoace, Teatrul de Comedie nu există
decât de 20 de ani, mai precis de când a fost numit Mihăiță la direcție. Ce
Beligan, care Beligan, ce Ion Lucian sau Mircea Șeptilici, ce Sanda Toma sau
Lucian Giurchescu, care Iarina Demian sau Dan Nemțeanu, ce Vasilica Tastaman
sau Iurie Darie, care Ion Popescu-Udriște sau Valentin Plătăreanu, care Mihai
Pălădescu sau Cornel Vulpe, Care Amza Pellea sau Dem Savu, ce Titică Rucăreanu
sau Ștefan Tapalagă, și care Nineta Gusti, Nicolae Gărdescu, Florin
Scărlătescu, David Esrig și de ce nu Gheorghe Dinică și Marinuș Moraru... Cine
sunt ăștia? Lăsați-ne, domnilor, în pace cu relicvele astea!
Miiihăăăiiiiițțțțțăăăăăă! Mihăiță! Mihăiță! Așa era scandat numele lui... pe
scena Teatrului de Comedie. N-a fost aniversare, a fost o confiscare.
A fost o tragicomedie la
Teatrul de Comedie. A fost ceva de-a râsul-plânsul... Probabil că cei care nu
mai sunt printre noi s-au bucurat că nu asistă la un asemenea bâlci. Numele lor
nu mai valorează nimic pentru generațiile de acum. Doar Mihăiță înseamnă
ceva... Mhăăăiițăăăă! Îmi răsună în creier numele scandat al fostului meu coleg
de scenă. M-a întors povestea asta în vremurile de care crezusem că am scăpat
și de care îmi amintesc uneori cu spaimă. De cumplitele vizionări, de frica de
securitate, de frica de frig, de mila față de spectatorii care stăteau cu
paltoanele pe ei în sala neîncălzită, de frica de delațiuni și de frica de a nu
fi trimiși să recităm poezii cu „Geniul Carpatin” și „mult iubita poporului”.
Seara aceasta mi-a reamintit de aplaudacii de serviciu ai tristelor timpuri pe
care le-am trăit mulți dintre noi... Strigătele tinerilor actori ai Teatrului
de Comedie și felul în care era scandat numele lui George Mihăiță m-au
înfricoșat. Oare cultul personalității a reînviat?
Cine a avut proasta inspirație
să facă un astfel de scenariu? Cum a permis George Mihăiță așa ceva? Îmi e greu
să cred că el nu a știut de desfășurarea acestui eveniment. Un artist talentat
ca el nu avea nevoie de atâta lingușire și obediență. Cui a folosit această
rușinoasă înscenare?! Și cine este autorul acestui mizerabil scenariu, care îmi
dă senzația că Ceaușescu n-a murit? Cum s-a lăsat păcălit George Mihăiță să dea
girul unui spectacol de tip ceaușist?
Candid Stoica
6 ianuarie 2024
O comedie spumoasă: O
Noapte furtunoasă!
r
Scriu de
peste 10 ani cronică teatrală, dar n-am mai râs atât de mult la un spectacol,
ca la cel regizat de Alex Naghi, cu un grup de actori
minunați, produs pentru grupul Concordia ‒ O noapte furtunoasă
de I.L. Caragiale. Am râs la o piesă pe care o știam pe dinafară (am jucat-o în
școală și la Teatrul din Ploiești). Am văzut cu celebra piesă zeci de
spectacole și nu credeam că se mai poate descoperi ceva nou la „Noaptea
furtunoasă”. Și iată că se mai pot găsi lucruri noi de
către regizori inventivi, cu actori inteligenți, care să uimească publicul
actual și pe un actor și cronicar cu vechi state de serviciu ca mine. De
exemplu Ipingescu nu mai citește ziarul Vocea Patriotului Naționale ci ascultă
împreună cu jupân Dumitrache articolul la Radio, iar Rică nu își mai scrie de mână articolul de ziar,
ci îl înregistrează pe telefon; bărbații sunt îmbrăcați cu costume moderne, iar
femeile cu rochii scurte, executate parcă de casele de modă actuale; (costume
Elida Toma).Toate personajele cântă, chiar și oropsitul Spiridon interpretează
chinurile la care e supus de Jupân Dumitrache acompaniindu-se la... acordeon,
iar apariția hilară a lui Rică
Venturiano. chitarist (din sală) și apoi ascunzându-se printr-un tub de
aerisire stârnește ropote de aplauze
Dacă unele
scene sunt tratate puțin ironic scenele dintre Veta‒Zița, dintre
Veta‒Chiriac au un suport dramatic
impresionant. Regizorul a actualizat piesa, dar fără să distoneze:.găsind
fiecărui personaj noi modalități de expresie, dându-le o nouă fațetă, care nu deranjează, ci le face posibile.
Marea realizare a
spectacolului, fără a diminua interpretarea celorlalți parteneri de scenă, îi aparține Monicăi Davidescu, care
interpretează pe Veta cu mult aplomb, confirmând că este o artistă
dramatică de mare calibru, care poate trece de la registru dramatic la cel
comic cu ușurința celor care sunt născuți sub umbrela talentului. Aurelian
Temișan este un jupân Dumitrache dur care
ameniță nu cu o armă ci cu o bâtă
de bas-bol. Ovidiu Cuncea (Ipingescu) e
un partener de conversație docil și înțelept
discret observator al întâmplărilor. Realizarea lui se apropie de cea a
lui Iodănescu - Bruno din celebrul film al lui Jean Georgescu din 1943, care îl
onorează.. Interpretul lui Spiridon,
extrem de tânărul Radu Ștefan Bănică ) e îndrăgostit lulea, fără speranță (în
piesă) de Zița (o apariție feminină fascinantă) al cărui mantou parfumat îl strânge cu dragoste la piept. Tot el schimbă
numărul casei familiei Dumitrache din 6 în 9 provocând toată ”încurcătura”
ulterioară. Adrian Nartea (Chiriac), Monica Odagiu
(Zița) și Cosmin Vîjeu (Rică Venturiano),
dovedesc cu interpretarea personajelor respective un talent cu totul și
totul deosebit, o înțelegere profundă a rolurilor, toți trei promițând cariere prodigioase. Decorul construit de
Gabi Albu și Delia Ghizdăveț este util servind întocmai întâmplărilor din
piesă.
21-22.2023
Candid Stoica
Apărut în Viața Medicală din 01 .12. 2023
O comedie spumoasă: O
Noapte furtunoasă!
r
Scriu de
peste 10 ani cronică teatrală, dar n-am mai râs atât de mult la un spectacol,
ca la cel regizat de Alex Naghi, cu un grup de actori
minunați, produs pentru grupul Concordia ‒ O noapte furtunoasă
de I.L. Caragiale. Am râs la o piesă pe care o știam pe dinafară (am jucat-o în
școală și la Teatrul din Ploiești). Am văzut cu celebra piesă zeci de
spectacole și nu credeam că se mai poate descoperi ceva nou la „Noaptea
furtunoasă”. Și iată că se mai pot găsi lucruri noi de
către regizori inventivi, cu actori inteligenți, care să uimească publicul
actual și pe un actor și cronicar cu vechi state de serviciu ca mine. De
exemplu Ipingescu nu mai citește ziarul Vocea Patriotului Naționale ci ascultă
împreună cu jupân Dumitrache articolul la Radio, iar Rică nu își mai scrie de mână articolul de ziar,
ci îl înregistrează pe telefon; bărbații sunt îmbrăcați cu costume moderne, iar
femeile cu rochii scurte, executate parcă de casele de modă actuale; (costume
Elida Toma).Toate personajele cântă, chiar și oropsitul Spiridon interpretează
chinurile la care e supus de Jupân Dumitrache acompaniindu-se la... acordeon,
iar apariția hilară a lui Rică
Venturiano. chitarist (din sală) și apoi ascunzându-se printr-un tub de
aerisire stârnește ropote de aplauze
Dacă unele
scene sunt tratate puțin ironic scenele dintre Veta‒Zița, dintre
Veta‒Chiriac au un suport dramatic
impresionant. Regizorul a actualizat piesa, dar fără să distoneze:.găsind
fiecărui personaj noi modalități de expresie, dându-le o nouă fațetă, care nu deranjează, ci le face posibile.
Marea realizare a
spectacolului, fără a diminua interpretarea celorlalți parteneri de scenă, îi aparține Monicăi Davidescu, care
interpretează pe Veta cu mult aplomb, confirmând că este o artistă
dramatică de mare calibru, care poate trece de la registru dramatic la cel
comic cu ușurința celor care sunt născuți sub umbrela talentului. Aurelian
Temișan este un jupân Dumitrache dur care
ameniță nu cu o armă ci cu o bâtă
de bas-bol. Ovidiu Cuncea (Ipingescu) e
un partener de conversație docil și înțelept
discret observator al întâmplărilor. Realizarea lui se apropie de cea a
lui Iodănescu - Bruno din celebrul film al lui Jean Georgescu din 1943, care îl
onorează.. Interpretul lui Spiridon,
extrem de tânărul Radu Ștefan Bănică ) e îndrăgostit lulea, fără speranță (în
piesă) de Zița (o apariție feminină fascinantă) al cărui mantou parfumat îl strânge cu dragoste la piept. Tot el schimbă
numărul casei familiei Dumitrache din 6 în 9 provocând toată ”încurcătura”
ulterioară. Adrian Nartea (Chiriac), Monica Odagiu
(Zița) și Cosmin Vîjeu (Rică Venturiano),
dovedesc cu interpretarea personajelor respective un talent cu totul și
totul deosebit, o înțelegere profundă a rolurilor, toți trei promițând cariere prodigioase. Decorul construit de
Gabi Albu și Delia Ghizdăveț este util servind întocmai întâmplărilor din
piesă.
21-22.2023
Candid Stoica
Apărut în Viața Medicală din 01 .12. 2023
„Gertrude” ‒ un spectacol cinematografic!
Teatrul Național din București
se poate lăuda cu o premieră absolută, Gertrude de Radu F.
Alexandru, și cu revenirea pe scena lui... după 11 ani, a unui mare regizor, Silviu
Purcărete.
Gertrude este pentru orice un om școlit mama lui
Hamlet, celebrul personaj al lui Shakespeare, considerat de specialiști și
profani cel mai complex personaj creat de dramaturgia universală și care a
prilejuit spectacole și filme fabuloase, prin calitatea lor artistică, în mai
toate țările din lume, scoțând la iveală interpreți extraordinari. Amintesc
doar câțiva interpreți români, care au reuși să înfățișeze credibil personajul
Hamlet: Aristide Demetriade, Gh. Cozorici, Ion Caramitru, Sorin Leoveanu).
Piesa reputatului dramaturg,
autor al multor volume de teatru, Radu F. Alexandru, apărută în volum la
editura Cartea Românească în 2012, este, fără îndoială, o replică modernă, o
parafrază, ca zicem așa, a celebrei piese Hamlet, care a fermecat atâtea
generații de spectatori și a incitat, de-a lungul timpului, prin bogăția de
idei pe care o conține, pe foarte mulți mari regisori de teatru și de film
(Laurance Olivier, Grigori Kozințev și Iosif Șapiro, Vlad Mugur, Alex. Tocilescu...).
Gertrude, piesa lui Radu F. Alexandru, conține în elementul ei intim, acea
angoasă a lui Hamlet, care vrea cu tot dinadinsul să afle cine este ucigașul
tatălui său. Spectacolul, la a cărui avanpremieră am asistat, în ciuda unor
numeroase excluderi de scene și a introducerii unor elemente moderne (pistoale, mobile, scene cu iz
misterios, greu de descifrat, și a unui final stupefiant), este, după opinia
mea, opera a doi mari artiști: regizorul Silviu Purcărete ‒ autorul unor
monumentale spectacole ‒ și scenograful Dragoș Buhagiar (creatorul unu cadru
scenografic original). Participă la întregirea acestui excepțional spectacol și
muzica renumitului Vasile Șirli. Dar nu în ultimul rând trebuie să amintim aici
de valoarea interpretativă a actorilor interpreți, care au știut să pună în
valoare textul și indicațiile regizorale: Hamlet (Marius Manole), Claudius
(Mircea Rusu), Polonius (Paul Chiribuță), Horațiu (Alexandru Potocean), Ofelia
(Lari Georgescu, Duhul (Marius Bodochi) și bineînțeles Gertrude (Claudiu Bleonț).
Există multe scene realizate excelent atât regizoral, cât și actoricesc, dar
una dintre ele se evidențiază în mod deosebit. Este vorba de scena dintre
Gertrude și Hamlet, pe care cei doi actori Claudiu Bleonț și Marius Manole, o
realizează magistral.
O notă aparte a acestui
spectacol este dată de interpretarea personajele feminine de către doi bărbați,
ca pe vremea lui Shakespeare, Claudiu Bleonț remarcându-se în mod deosebit.
Desigur că la o privire mai atentă spectacolul respectiv conține multe scene,
dacă nu discutabile, în orice caz inexplicabile la prima vedere, pe care
specialiștii sigur analiza îndelung.
Felicit inițiativa și
proiectul din toată inima, urându-le: mult, mult succes... pe care sunt sigur
că îl vor avea.
29. 10 2023
Candid Stoica
Gertrude 2
Scriind imediat după spectacolul de avan-premieră,
(adică la ”cald”) am trecut cu vederea mai multe fapte și idei pe care la conține piesa și spectacolul Gertrude,
de Radu F. Alexandru regizat de Silviu Purcărete, care acum, (după câteva zile)
reflectând, mi se par idei esențiale al
piesei reputatului dramaturg Radu F. Alexandru. În primul rând piesa respectivă nu este o parafrază, cum aș fi lăsat impresia în cele
ce am scris, ci ar putea fi considerată
o piesă independentă bazată doar pe câteva personaje din piesa lui Shakespeare,
(Hamlet, Claudius, Polonius, Ofelia, Horațio și în primul rând Gertrude, mama
lui Hamlet) și pe una din poveștile
principale: ale piesei: crima care s-a petrecut în palatul Elsinore la care,
descoperă autorul contemporan nouă, au participat toți cei enumerați, care
formează cu voia lor sau fără voia lor, un nucleu al unei crime odioase. Și cu
această ocazie aflăm spre finalul piesei
un fapt surprinzător: Hamlet nu este fiul defunctului rege, ci al lui
Claudius și al Gertrudei, urmare a unei legături trădătoare (a unui
adulter) ipoteză îndrăzneață pe care Radu
F. Alexandru o susține și spectacolul regizat de Silviu Purcărete o reia cu
succes. Autorul sau inspiratorul acestei crime ținută bine ascunsă peste 20 de
ani nu este altcineva decât Gertrude, mama lui Hamlet, (regina mamă) care a
fost mintea diabolică din spatele unui scenariu despre adulter. Piesa și
spectacolul conține multe alte ”inovații” ce ar necesita o noua vizionare din
partea mea, inovații care, probabil, vor fi taxate pozitiv sau negativ de
comentatori avizați.
05. 11. 2023
Candid Stoica
